Povestea unui travestit homosexual care a infruntat si nazismul, si comunismul

"Daca publicul de la noi e pregatit pentru asemenea povesti? Cred ca in sinea noastra suntem pregatiti pentru tot felul de dracii, dar nu vrem sa recunoastem" ★ Dorina Lazar

Dramaturgul Doug Wright a explicat ieri, intr-o conferinta de presa care a precedat premiera de la Odeon cu piesa lui, "Sunt propria mea sotie", care sunt diferentele dintre un homosexual, un travestit si un transsexual. N-am de gand sa le reproduc aici pentru simplul motiv ca aceia care sunt curiosi se pot lamuri imediat cu ajutorul motorului de cautare google, aceasta nefiind obiectul articolului de fata. Mai interesant mi se pare faptul ca dramaturgul american, aflat pentru a treia oara in tara noastra, a tinut o scurta conferinta despre identitatea sexuala, provocat de o intrebare a unei jurnaliste, care s-a vrut ea insasi provocatoare.

Numai ca tonul autorului - unul dintre cei mai de succes din New York, in acest moment, cu piese jucate pe Broadway sau transformate in film ( vezi Quills - Marchizul de Sade) a fost unul cat se poate de firesc, cat timp
a explicat prietenos si cu umor care sunt diferentele dintre aceste categorii si cum poate deveni o drama pentru un pusti crescut in suburbiile din Dallas, Texas, sa-si gaseasca adevarata identitate sexuala.

Subiectul piesei "Sunt propria mea sotie", text premiat cu Premiul Pulitzer in 2004 si montat acum la Odeon de regizoarea Beatrice Rancea, este viata
unui travestit pe care autorul l-a cunoscut la Berlin si alaturi de care a trait o poveste de dragoste de 10 ani. O fiinta complexa care "a traversat drumul
de la nazism la comunism pe tocuri cui", fara sa ocoleasca compromisurile, dar incercand, in mijlocul vartejului istoriei, sa ramana el (sau ea?) insusi. "Sper ca publicul romanesc, mult mai intelept decat cel american cand e vorba despre viata in comunism, va vedea in personajul Charlotta von Mahlsdorf partea sa umana, tragica", a spus Doug Wright, care s-a declarat foarte incantat de interventiile regizoarei in textele sale (Beatrice Rancea a semnat si spectacolul "Marchizul de Sade", care se joaca si in prezent la Teatrul Odeon). "E visul oricarui dramaturg sa gaseasca regizorul care sa ii ofere traducerea scenica perfecta, dar sa il si invete ceva in plus
. Cand vin de peste Ocean tot drumul pana aici si ii vad pe acesti actori pe care nu-i cunosc, jucand intr-o limba din care nu pricep nici un cuvant, in mod miraculos imi aud vocea proprie in aceste spectacole", a mai spus dramaturgul. Acesta a acceptat ca regizoarea sa transforme one-man-show-ul intr-un spectacol cu mai multe personaje, cu toate ca "la el acasa" e foarte atent cu modificarile propuse de regizori. Beatrice Rancea a povestit, la randul ei, ca n-a fost deloc usor pentru actori sa infrunte acest text
, mai ales interpretul rolului principal, Mircea Constantinescu, fiind destul de confuz in privinta abordarii personajului. Cu toate acestea, regizoarea crede ca "societatea romaneasca e pregatita pentru acest tip de subiecte, si chiar daca n-ar fi, cineva trebuie sa o pregateasca pentru ceea ce va veni." Legat de aceasta discutie, directoarea Teatrului Odeon - teatru al carui repertoriu se inspira cu succes din lista spectacolelor de pe Broadway - a tinut sa spuna ca, daca la spectacolul "Agnes, aleasa lui Dumnezeu", spectacol foarte apreciat, chiar premiat, cele 100 de locuri se vand cu greu din cauza titlului care trimite la cele sfinte, "Marchizul de Sade" se joaca intotdeauna cu casa inchisa. "In sinea noastra suntem pregatiti pentru tot felul de dracii, dar nu vrem sa recunoastem", a spus Dorina Lazar, in rasul general.